Tura in Ciucas 23-24 decembrie 2007

Conform planului initial ne intalnim in fata la Bucur-Obor in zorii zilei de duminica pe la ora 7. Eu, Dinu si Gabi. Ne inghesuim intr-un microbuz ca navetistii si in vreo 10 minute ajungem la avionul din intersectia cu soseaua Fundeni. De acolo ne imbarcam in 4x4 -ul lui Mihai si o tulim prin ceata catre Ploiesti-Cheia. Toate bune si frumoase pe parcurs pana iesim din Cheia si dam de drumul spre Muntele Rosu. Aici avem bafta de vreo sesiuni deschise pentru impins masina colegilor de tura ce se blocasera in drum din cauza de zapada si gheata. Peisajul dupa vreo 2 km devine alb complet si rulam cu mare atentie pentru a nu schimba Toyota in Saniyota. Rezolvam elegant cazarea la cabana primind doua camere calduroase la etajul 1, dotate cu TV si frigider si cu dus in capatul culoarului, obiectiv turistic strategic care functiona corespunzator si spre 11 seara. Pe la 11 ne strangem toata lumea, inclusiv falanga Iasi-Braila-Galati in total vreo 10 indivizi dornici sa cucereasca varful Ciucas intr-o zi superba de decembrie, cu ochii spre cerul albastru ce sustine cu greu un soare arzator si zapada plina de diamante ce acoperea in intregime Ciucasul. Drumul prin padure pana la nefericita cabana Ciucas decurge fara probleme nefiind nevoie sa ne gandim macar la folosirea coltarilor ;). Facem o pauza de hidratare si mancare, unica in felul ei deoarece de aici incolo grupul se sparge in doua jumatati egale dar cu viteze diferite: ei iute si rapid noi tiptil si foarte incet.Vremea este superba si e chiar cald, folosim cel mult o treime din hainele luate cu noi in rucsac, inclin sa cred ca am putea face si putina plaja dar ma abtin totusi sa trec la fapte. Majoritatea folosesc bete de schi dar pe mine ma cam oboseste folosirea lor ... inca nu m-a convins nimeni ca sunt absolut necesare, nici Mihai si nici Vladone ... le-am incercat dar m-am plictisit de ele dupa 10 minute. Urcam spre formatiunile stancoase atractive ce ne stateau in fata ochilor din momentul iesirii in platou prilej cu care observ prin obiectivul aparatului foto un zagan care se odihnea pe o stanca aproape de varful stancilor. Surpriza mare mai apoi cand descoperim o scena intima intre doua formatiuni cu alura de "batrane doamne". Par ca se gasesc in momente de cearta intre indragostite dar ne abtinem sa le intrebam care e problema lor. Mihai ma roaga sa-i fac o fotografie care sa fie dovada abnegatiei travaliului imens depus de noi pentru a invinge toate obstacolele :)) puse de munte in calea noastra. Ajungem intr-o zona cu panta mare si destul de expusa asa ca hotaram sa ne montam coltarii, toti 5 in acelasi moment, de aici incolo totul a fost foarte distractiv, chiar si pentru debutantii in astfel de instrumente de tortura. Avem prilejul sa invatam folosirea lor pe o vale ingusta si inclinata pe care ne descurcam excelent chiar daca mai dam uneori cu stangul in dreptul. Desi varful pare aproape ne rezerva insa destule surprize placute si nu ne plangem de aparitia monotoniei ... ii multumim Ciucasului in fiecare moment pentru darurile sale.Coborarea de pe varf prin noapte a fost ceva ireal... toti muntii erau iluminati feeric de luna plina ... nici nu stiu cand au trecut cele 3 ore de plimbare nocturna pe sub brazii plini de zapada. Grupul lider a terminat tura cu aproape o ora in fata noastra dar nu s-a suparat nimeni... a fost prea frumos totul... seara la cabana ne-am pus la masa ... am vorbit despre munte ... despre noi ... am baut o bere, un vien fiert si pe la ora 23 ne-am retras catre camere. Dusul fierbinte ne-a pregatit pentru ziua urmatoare cand ne astepta traseul cel mai dur al anului: cascada Urlatoarea din Bucegi ;) aveam deja emotii dar nu radeti pana la urma am avut destule senzatii tari pe acel traseu :) La Busteni ne-am plimbat putin mai sus de cascada descoperind un loc de odihna special pentru primarul orasului iar in final ne-am delectat cu o pizza in Sinaia... una peste alta am ajuns acasa 100% multumiti de aceasta tura.

Dan Valer Moldovan a plecat dintre noi ...

Marti 20 noiembrie 2007, la doar 35 de ani, a incetat din viata in urma unui infarct prietenul meu Dan Moldovan. Iubea culorile Sportului Studentesc la fel de mult ca mine si suferea pentru aceasta echipa. Am ramas fara unul din oamenii exponentiali ai ASSSB si planeta pare mult mai saraca, mai lipsita de imaginatie, mai trista. Dumnezeu cred ca-si face echipa de fotbal si dupa ce i-a luat pe fantasticii jucatori Dumitrache si Dobrin a hotarat sa-si faca si o trupa de suporteri creativi. Asa se explica transferul atat de brutal catre taramul ingerilor al lui Dan ... e nedrept si dureros... nu putem sa facem nimic... asteptam o minune... sa ne spune cineva ca a fost doar un cosmar, ca nimic nu e real... ne vom revedea Dane ... candva ... pana atunci fii sigur ca nu voi uita niciodata contributia ta la spiritul Gastii Nebune ... esti inca cu noi si nu te vom lasa sa pleci!

Piatra Craiului 20-22 iulie 2007

Am plecat vineri la 14.30 cu autocarul de Rucar din autogara Militari. Afara caldura criminala, in masina aer conditionat subdimensionat deci o sauna subtire toti suntem datori. Ajungem in centrul Rucarului pe la 18.30 si o pornim usurel spre Podul Dambovitei tragand cu coada ochiului la posibilele ocazii spre Satic. Ne ia destul de repede un IMS ce mergea spre Tamas si pe la 19.30 ajungem la locul de cazare de la intrarea in valea lui Ivan. Seara facem planuri pentru tura de sambata si hotaram sa urcam prin valea lui Ivan catre Padina Lancii si Poiana Inchisa si sa coboram de la Saua Fundurii prin Valea Urzicii, traseu de circa 11 ore cu tot cu pauze ;)

Sambata dimineata lenevim cam mult si abia pe la ora 10 incepem urcusul pe Valea lui Ivan. Drumul prin padure pana la Crucea Granicerului il facem lent, coplesiti de zapuseala dar cu speranta ca sub creasta va fi mai racoare. Pana la punctul "Prepeleag" ne distram numarand placutele prinse prin brazi cu semnul laba de urs albastra. Intram in poteca principala ce ne duce repede la Cerdacul Stanciului si Marele Grohotis, moment in care intalnim primii drumeti ce veneau dinspre Plaiul Foii.

La scurt timp dupa intrarea in Padina Lancii observam cu bucurie ca traseul este extrem de uscat si ca nu vom avea probleme majore la strabaterea lui asa cum patisem in vara lui 2006. Urcasul printre bolovani destul de lent, cele cateva saritori sunt accesibile insa datorita existentei a numeroase prize pentru maini si picioare. Pentru siguranta, in 2-3 locuri mai grele preferam sa ne tragem rucsacii astfel incat sa nu fim impiedicati in miscare in locurile mai inguste sau mai expuse, dupa caz. In zona superioara intalnim un lant bine fixat pe care insa unii din noi evita sa-l foloseasca, din prea mult orgoliu, parea mea ;).
Iesirea in Poiana Inchisa ne reda energia iar incredibilul ei izvor ne reda pofta de viata. Privelistea este naucitoare, de jur imprejur Poiana Inchisa fiind inconjurata de vai abrupte si de creste de calcar stralucitoare. Surprinde numarul mare de oameni ce tranziteaza prin acest loc in doar 30 de minute. Majoritatea vor iesi din poiana prin Marele grohotis, noi insa preferam iesirea de la ora 2, ca sa continuam cu traseul de creasta spre Saua Funduri. Nu am avut mari probleme cu parcurgerea acestei zone si in maxim 20 de minute ne vedem ajunsi cu bine in creasta unde constatam cu placere ca e ceva mai racoare. Creasta Craiului se vede superba spre sud, serpuind ca un crocodil gigant adormit la soare. Vaile din dreapta ne vrajesc ca un cantec de sirena, tentatia de a privi in golul urias ce se casca brusc langa noi fiind uriasa.
Coborarea pe Valea Urzicii ne pune ceva probleme dar folosim cu succes crengile jepilor si brazilor pentru a cobori in siguranta pe grohotisul neprietenos. De la Prepeleag pina la Crucea Granicerului ne ia cam 15 minute de coborare in alergare pe poteca acoperite de un strat incredibil de elastic de ace de brad, senzatia a fost excelenta, nici urma de oboseala dupa aceasta cavalcada pe sub brazi. In pragul serii ne miscam in reluare pe drumul forestier din Valea lui Ivan multumiti ca am reusit sa ne intorcem la baza cu mult inainte de lasarea intunericului. Drumul ce coboara spre Satic ne intampina cu o perdea de praf alb produsa de camioanele jandarmilor si pompierilor ce coborau din culmea Tamasului, locul unde incendiul continua sa arda mocnit, alimentat de resturile lemnoase ramase in urma defrisarilor barbare petrecute in ultimii ani in ocoalele silvice private din zona.
Seara e racoroasa iar gandul ca in Bucuresti vom avea cod rosu si un real feel de 51 grade Celsius este departe, somnul adanc venind peste noi, pentru cel putin 7-8 ore.

A doua zi urma sa revenim in Bagdadul Europei, capitala Romaniei, metropola din desert, orasul fantoma, pe scurt Bucuresti, iadul pe pamant!

Fagaras 07 07 07

In seara zilei de 6 iulie am luat din Gara de Nord trenul Rapid 625 de la 23.50 cu gandul unei escapade fulger pe creasta muntilor Fagaras. La 3.51 ne-am transbordat in gara Fagaras in iubitul nostru personal 2107, tren care opreste in toate haltele de pe valea Oltului pana la Sibiu in pragul zorilor. La 4.40, simultan cu ivirea zorilor, am coborat in halta Cirta luand cap compas intrarea pe Transfagarasan. Cei 35 de km de Transfagarasan ce ne desparteau de Lacul Balea i-a parcurs in ritm rapid, adica 5 km cu o Dacie pana la iesirea din Cartisoara, 4 km pe jos apoi restul de 26 cu un tractoras cu remorca al Primariei din Cartisoara care urma sa salubrizeze zona de la lac. La 7.30 ne aflam deja la Refugiul Salvamont de deasupra lacului Balea admirand cu ingrijorare stratul gros de nori care se lasa ca o caciula peste urechile caldarii Balea.
La ora 8.15 am inceput sa urcam usor spre saua Paltinul fiind intampinati de rafale sanatoase de vant ce ne dadeau sperante ca intr-un final vor izbuti sa sparga norii si sa-i imprastie in cele 4 zari. Tot drumul pe creasta ne este insotit de rafale puternice de vant ce amesteca nu furie norii de vreme buna ce se joaca prin fata noastra. Cu caciulile pe urechi si manusile in maine suportam mai usor senzatia de frig ce apare in micile pauze de odihna. Urcusul pe Laitel ne stoarce de energie astfel incat ajunsi in varf ne vedem obligati ca vreme de 10 minute sa luam o mica pauza de poze si hidratare. Admiram cu nesat privelistea titanica ce se deschide in fata ochilor: siluetele masive ale varfurile Caltun, Lespezi si Negoiu ce ne aduc aminte ca greul urcusului abia incepe. Coborarea la lacul Caltun o facem in mars fortat cu vantul in fata poposind pentru un sfert de ora langa refugiul Salvamont. E ora 13 si lume destula prin zona, majoritatea urmand sa urce pe varful Negoiu dupa orele pranzului. Pornim spre Strunga Dracului calcnd peste bolovanii imensi cu care este plina caldarea de deasupra lacului Caltun, avand in fata acelasi vant turbat care ne-a insotit toata ziua. Exact inainte de intrarea in strunga intalnim o portiune de zapada inghetata care ne da ceva emotii dar pe care o depasim destul de repede.
Urcam fara mari emotii prin Strunga Dracului, multumind in mintea noastra celor care au montat lanturile, si in jurul orei 4 ajungem pe Varful Negoiu. Aici rasplata primita e pe masura: vantul nu mai bate, norii s-au risipit iar vizibilitatea este perfecta in toate directiile. Facem poze cu frenezie si incercam sa ne aducem aminte ultimul an cand am mai prins vreme asa frumoasa pe vesnic inneguratul Negoi.
Dupa jumatate de ora de siesta la 2535 m altitudine plecam la vale spre acele Cleopatrei infruntand un soi de piatre destul de agresiv fata de talpile bocancilor. Hotaram sa continuam traseul clasic de creasta cu traversarea Custurii Saratii si escaladarea apoi a Serbotei. Destul de frecentele pasaje de catarare, unde trebuie sa apelam la ramonaj si alte procedee ce tin de alpinism fac sa ne creasca adrenalina in cele doua ore de traversare a custurii. Revedem cu placere celebrul plan inclinat din custura si stabilim apoi ca paradoxal exista alte portiuni mai dificile pe parcursul ulterior al Custurii Saratii.
Ascensiunea rapida pana pe Varful Serbotei ma stoarce de energie, in momentul ajungerii in varf simtind ca aerul nu mai vrea sa intre in plamanii mei. Senzatia neplacuta trece repede si reusesc sa ma bucur de privelistea superba asupra salbaticei zone pe care abia o strabatusem.
La 19.40 incepem coborarea spre cabana Negoiu iar oboseala se simte puternic in picioarele noastre. Stefan are probeme cu glezna unui picior si cu un bolovan care il loveste in coaste din cauza unei alunecari ghinioniste. Facem doua ore lungi pe acest traseu de coborare pe care in mod normal il pot executa in maxim 45 de minute, dar inainte de lasarea intunericului reusim sa intram in cabana Negoiu.
Ne cazam cu ceva emotii si aterizam in sala de mese unde mancam o ciorba de fasole, o mamaliguta cu branza si cate 2-3 ceaiuri excelente.
La ora 22.30 intru in pat si in cel mult 3 minute sunt deja in lumea viselor de unde ma trezesc efectiv abia in zori.
A doua zi coboram in jurul orei 10 spre vale, beneficiind de transport auto nesperat pana la Sibiu, unde vizitam centrul orasului, capitala culturala europeana a anului 2007.
Seara pe la ora 20.20 reusim sa fim inapoi in Bucuresti dupa o calatorie de 6 ore lungi cu acceleratul de Timisoara.

Sportul Studentesc - istoria ultimilor 6 ani

Sezonul 2001-2002

Deşi echipa din Regie promovase triumfal sub conducerea lui Gigi Multescu acesta a renunţat să o antreneze în prima divizie motivând că echipa este lipsită de experienţă şi că fără întăriri nu va rezista în confruntarea cu formaţiile de top. Ioan Andone preia o echipa lipsită de experienţă dar posesoare a unui imens potenţial.

Lotul echipei la inceputul sezonului era următorul: Stanca Stăncioiu, Farmache, Galamaz, Secareanu, Musteaţă, Rusu, Georgescu, Păunescu, Dumitru , Cruceru, Lazăr, Pădureţ, Ciubotariu, Negru, Niţu, Chihaia, Bucur, Mazilu si Dinita.

Sezonul începe bine iar după etapa a 5-a Sportul Studenţesc acumula 9 puncte în clasament şi se afla pe poziţia a 4-a in clasament.

Suporterii din Regie erau încântaţi de evoluţia junelui atacant Ionuţ Mazilu care în meciul cu Petrolul marcase 3 goluri în 10 minute chiar la debutul său în Divizia A şi începuseră să viseze la un loc pe podium înaintea meciului din Groapă cu Dinamo din etapa a VI-a. În acel meci însă Sportul s-a lovit cu capul de pragul de sus al Diviziei A fiind zdrobiţi cu 5-1 de o echipă a câinilor efectiv dezlănţuită iar moralul jucătorilor era serios zdruncinat.

În urmatoarele 8 etape studenţii mai obţin doar un singur punct şi nori negri se adunau deasupra Regiei. În etapa a 14-a însă Sportul producea marea surpriză câştigând cu 3-1 în faţa Stelei, după ce la pauză Steaua conducea cu 1-0 prin golul lui Neaga. Reuşitele lui Bucur, Chihaia şi Mazilu (ultimele două chiar în prelungiri) au readus speranţa şi încrederea în rândul echipei studenţeşti.

Din păcate în ultima etapa a turului Sportul Studenţesc pierdea ruşinos cu 5-1 la Piteşti un meci pe care paradoxal l-a dominat in cea mai mare parte a timpului.

După acest meci conducerea clubului cât şi suporterii erau nedumeriţi, valoare lotului de jucători era pusă în discuţie, se căutau soluţii deoarece sfârşitul turului de campionat găsea Sportul Studenţesc cu doar 13 puncte în clasament şi un apăsător -8 în clasamentul adevărului.

În pauza de iarna Ioan Andone şi Vasile Şiman întăresc echipa cu mai mulţi jucători de perspectivă (Stancu, Bălan, Maxim) alături de juniorul Raţiu (revenit de la Alexandria) şi exoticul Necşulescu (venit din Republica Moldova), astfel încât la startul returului Sportul Studenţesc părea pregătită pentru realizarea imposibilului adică supravieţuirea in prima divizie.

Sportul începea returul cu un meritat 1-1 la Ploieşti cu Petrolul, meci în care se accidentează grav Galamaz (fractură de claviculă) care pierdea astfel restul sezonului.

În etapa a XXI-a Sportul Studenţesc reuşea un meci mare contra viitoarei campioane Dinamo, rezultatul final de 1-0 (gol Gigel Bucur) putând fi catalogat ca eroic datorită circumstanţelor în care a fost obţinut, Dinamo primind cadou un 11-m în prima repriză din partea arbitrului Corpodean, lovitura ratată însă de câinii rosii. La acel moment Dinamo se afla într-o luptă strânsă pentru primul loc cu FC Naţional punctele pierdute în Regie de Dinamo fiind gata-gata să ducă primul titlu de campioană în Cotroceni.

Sportul Studenţesc a arătat însă că nu o interesau jocurile de culise în etapa a XXVII când a reuşit un 1-1 în Cotroceni cu un FC Naţional pentru care victoria însemna cucerirea campionatului în proporţie de 90%. Golul egalizator al lui Bucur din minutul 67 îî asigura Sportului locul în barajul pentru rămânerea în prima divizie iar pe de altă parte îi transforma în adversari veşnici ai celor din Parcul cu Platini care vedeau cum titlul de campioana li se scurgea printre degete datorita jocului bun al Sportului.

Sportul reusea inca un meci mare si in etapa a XXIX cu Steaua in Ghencea obtinand cele 3 puncte prin golurile lui Stancu si Lazăr.
La finalul campionatului Sportul acumula 34 de puncte ocupând primul loc de baraj.

Barajul a fost o formalitate pentru Sportul, in dubla cu Cimentul Fieni obtinând doua victorii fără emoţii dar cu suflet şi voinţă.

Sezonul 2002-2003
Sportul Studentesc a inceput sezonul tot cu antrenorul Ioan Andone la timona si parea ca va avea un sezon linistit. Auspiciile noului campionat erau bune, jucatorii tineri ce debutasera in prima divizie in sezonul anterior erau mai siguri pe ei, mijlocasii "veteranii" Dinita si Paduret erau deja doriti de granzii campionatului iar lotul de jucatori parea echilibrat : Stancioiu, Stanca, Galamaz, Paunescu, Iovita, Farmache, Secareanu, Musteata, Rusu, Negru, Stancu, Maxim, Paduret, Balan, Dinita, Irimia ; Lazar, Cruceru, Bucur, Ciubotariu si Mazilu. In sezonul de toamna se pierd meciurile de acasa cu Rapid, Farul, Brasovul si Steaua iar in deplasare se obtin victorii la Arad si Pitesti si remize la Galati si Piatra Neamt si la sfarsitul turului Sportul Studentesc acumulase 17 puncte in clasament si avea un relativ linistitor -5 in clasamentul adevarului. Problemele financiare continuau sa existe in sanul echipei iar evolutia jucatorilor nu era intotdeauna convingatoare, in presa aparand o serie de articole in care parintii jucatorilor dezvaluiau greutatile financiare ale fotbalistilor din Regie, cauzate de ratele restante catre banci, primele de obiectiv din sezonul anterior nefiind primite la data asteptata. In Cupa Sportul pierduse lamentabil pe Cotroceni, 0-6 cu Dinamo, ramanand sa se axeze doar pe campionat.

Din prima etapa a returului apar semnele rele: in meciul din Regie cu Gloria Bistrita, Sportul a condus din minutul 18 pana in minutul 95 cu 1-0 dar arbitrul Serea a acordat un 11m imaginar pentru oaspeti la ultima faza a meciului iar oaspetii au egalat norocos desi in prima faza portarul Stancioiu respinsese executia bistritenilor.

In etapa a doua a returului degringolada pune stapanire pe jucatorii Sportului care pierd lamentabil in Cotroceni cu FC National, scorul final de 5-1 fiind urmarea unei reprize secunde in care gazdele au marcat de 4 ori in poarta nefericitului Stancioiu. In etapa urmatoare Sportul produce o mare surpriza castigand in Giulesti cu 1-0 prin golul marcat cu calcaiul de Ionut Mazilu. Din pacate dupa acest meci antrenorul Andone pleaca la Dinamo, oferta clubului din Stefan cel Mare fiind se pare irezistibila. Echipa este condusa in continuare de secundul Cezar Zamfir si totul parea ca va fi bine echipa prestand un joc spectaculos si eficace. Mai putin meciul de acasa cu UTA, incheiat 0-0, in care echipa a parut debusolata de tradarea lui Ando. Din pacate semnalul de alarma tras de subrezenia apararii din meciul cu bancarii nu a fost sesizat de nimeni si acest lucru a facut ca Sportul sa piarda nemeritat mai multe partide pe care le-a avut efectiv in mana. Se pierd meciurile cu Ceahlaul 0-1, Farul 0-1, Brasov 2-3, Dinamo 5-6 si Astra 2-3, meciuri in care hazardul a jucat un rol imens. In urma lipsei fondurilor la club o serie de jucatori sunt declarati liberi de contract ca urmare a depunerii de memorii la LPF iar atmosfera in sanul echipei este deseori tensionata. Apoi vine bomba, FRF si LPF dau meci pierdut Sportului cu 3-0 contra Bacaului lui Sechelariu datorita intarzierii platii catre Steaua fratilor Paunescu a datoriei de 125000 usd pentru transferul lui Florin Maxim. Datoria in cauza fusese insa reclamata de alta societate, FC Steaua lui Gigi Becali, insa in ochii sfintilor din fotbalul romanesc acest aspect nu a contat. In ultimele doua etape Sportul pierdea dramatic in Ghencea ultima sansa de mentinere in prima divizie (3-4 dupa ce a condus cu 3-2) si invingea cu 4-2 in ultima etape pe FC Arges intr-un moment in care retrogradarea era deja hotarata. Sportul Studentesc pleca in divizia B pentru un an lasand in urma imaginea unei echipe frumoase dar macinata de lipsa banilor si de indirectele adversarilor, incluzand aici si o serie de interese politice din zona Moldovei.

Sezonul 2003-2004
Ca urmare a retrogradării in pauza de vară se produc inevitabil o serie de migrări de jucători spre prima divizie. Astfel Diniţă, Ciubotariu, Chihaia, Farmache sunt primii jucători ce parăsesc corabia studenţească. În locul lor sunt promovaţi în prima echipa Curelea, Varga, Nicola, Raţiu, Dedu, Stere şi Toma. O parte dintre ei se vor impune rapid in primul 11 profitînd de şansa apărută prin plecarea titularilor de drept.

După meciul câştigat în deplasare cu 2-0 la Urziceni, în etapa a III-a, păraseşte echipa într-un mod neonorant şi capitanul Romeo Pădureţ cu direcţia Steaua Bucureşti. Sportul Studenţesc are însă un start lansat în seria a II-a a Diviziei B reuşind să obtină 5 victorii din tot atîtea etape de campionat disputate dând un semnal clar asupra intenţiilor sale de promovare imediată. Urmează apoi un surprinzător 1-1 in Regie cu FCM Târgovişte, oaspeţii egalând în minutul 93 printr-un gol senzaţional. Urmează 9 meciuri până la pauza de iarnă în care Sportul obţine 7 victorii şi doua egaluri cu un golaveraj incredibil: 26-0. Acelaşi lucru se poate spune despre linia de clasament a echipei la finalul turului: 12 victorii si 3 egaluri din 15 meciuri disputate, 46 goluri marcate şi doar 2 primite. Prin numărul mare de goluri marcate Bucur şi Mazilu începeau să arate a golgeteri, multe echipe fiind interesate încă de atunci de un eventual transfer al lor.

Vacanţa de iarnă a rezervat o surpriză nedorită suporterilor echipei din Regie. Plecarea antrenorului Dan Petrescu în Giuleşti a însemnat şi o nouă hemoragie de jucători, împreună cu el fiind transferaţi şi Negru, Galamaz şi Irimia astfel încît promovarea în Divizia A părea mult mai greu de obţinut.

Aducerea lui Gabi Balint pe banca tehnică a echipei a reprezentat în acel moment soluţia ideală găsită de preşedintele Vasile Şiman astfel încît atmosfera la echipa era de încredere deplină în realizarea promovării.

Returul debutează cu 3 victorii legate ale Sportului care însă se impiedică apoi surprinzător în etapa a XX-a la Turnu Severin contra celor de la Building Vânju Mare, 1-1 într-un meci cu emoţii.

In meciurile urmatoare Sportul surclasează cu 4-0 pe Electromagnetica, cu 5-0 pe Internaţional Piteşti şi cu 7-2 pe Minerul Motru meciuri în care se evidenţiază juniorul Pulhac împrumutat de la Dinamo Bucureşti.

Sportul suferă apoi doua înfrângeri, 0-1 cu Juventus Colentina şi 0-2 cu FCM Târgovişte iar lupta pentru promovarea părea relansată, Pandurii apropiindu-se la numai 4 puncte înaintea meciului direct de la Târgu Jiu.

În confruntarea directă pe terenul oltenilor Sportul reuşea să se impună cu 3-2 prin golurile lui Bucur (2) şi Bălan într-un meci în care gazdele au reuşit să deschidă scorul dar pe care studenţii l-au dominat tactic cu autoritate.

Până la finalul sezonului Sportul mai face un egal palpitant pe stadionul Rocar cu Inter Gaz (reuşind să revină după ce gazdele au condus cu 2-0 până prin minutul 89) şi câştigă clar meciurile cu Rulmentul Alexandria, Cimentul Fieni şi Aro Câmpulung. La finalul ultimei etape studenţii savurează promovarea oferind un adevarat "duş cu şampanie" chiar pe gazonul din Regie pentru antrenorii ce au condus Sportul in acest sezon aproape perfect, Gabi Balint şi Dan Petrescu.

Linia de clasament la finalul sezonului este remarcabila: Sportul Studenţesc a acumulat 74 de puncte prin 23 victorii, 5 egaluri, 2 înfrângeri cu un golaveraj de 92 goluri marcate şi doar 15 primite.
Oamenii de gol ai sezonului au fost Gigel Bucur cu 31 şi Ionuţ Mazilu cu 20 de reuşite, ca o a prefaţare a sezoanelor următoare în care ambii jucători au reuşit evoluţii apreciate dar la nivelul primei divizii.

Sezonul 2004-2005
După promovare Gabi Balint renunţă la banca tehnică a Sportului dar în schimb revine Dan Petrescu care nu rezistase decît 6 etape ca antrenor al Rapidului lui Copos.

Deşi in lot apar mai mulţi jucători noi ca Ciupe, Ferfelea, Rădoi, Turcu, Stângă şi Nae, lipsa unor transferuri spectaculoase îi face pe mulţi specialişti să spună că Sportul este o candidată sigură la retrogradare. Debutul sezonului pare a le da dreptate cobitorilor deoarece Sportul pierde primele două partide: 1-2 cu Alba Iulia şi cu Dinamo.

Revelaţia verii 2004 avea să fie fundaşul dreapta Raul Ciupe (transferat de la Gaz metan Mediaş) care reuşea prin evoluţiile sale excelente să-l trimită pe tuşă pe titularul de până atunci Stelian Stancu.

Sportul Studeţesc intra însă destul de repede în ritmul campionatului astfel încât până la pauza de iarnă reuşea să contabilizeze încă 5 victorii, 4 egaluri şi 4 înfrângeri, acumulând astfel 19 puncte şi un golaveraj 17-18 fiind la finalul turului clasată pe un relativ neutru loc 10, la 4 puncte de retrogradare. Cea mai reuşită evoluţie a echipei în turul campionatului s-a petrecut la Iaşi unde Sportul a câştigat spectaculos cu 3-1 prin golurile marcate de Bucur şi Mazilu, la finalul meciului spectatorii gazdă sfârşind prin a aplauda sincer evoluţia studenţilor bucureşteni.

Evoluţia echipei în retur este însă mult schimbată în bine , atacanţii ratează mai puţin, fundaşii gafează mult mai rar şi echipa începe să urce în clasament uşor uşor. Se obţin în deplasare victori strânse 1-0 la Craiova şi 1-0 la Braşov dar şi zdrobitoare 4-0 la Alba Iulia şi 5-0 la Bistriţa. Echipa nu reuşeşte însă să obtină vreo victorie în lupta cu clasici Steaua, Dinamo şi Rapid astfel încât ocupa la finalul sezonului un loc onorabil dar lipsit de pretenţii. Cele 45 de puncte acumulate erau însă rezultatul celei mai bune linii de clasament a clubului de după 1986: 12 victorii, 9 egaluri, 9 înfrângeri, 37 goluri marcate şi doar 27 primite. Gigel Bucur, cu 21 de goluri marcate în 29 de partide reuşea să cucerească titlul de golgeter la egalitate cu Claudiu Niculescu, eveniment ce nu se mai întîmplase în Regie de pe vremea lui Gică Hagi.

În Cupa României Sportul a fost la un pas de calificarea în semifinale după o dublă manşă în compania lui FC Naţional, câştigând cu 2-0 în Regie dar cedând lamentabil 0-3 în Cotroceni după un meci plin de ratări incredibile.

Ca o statistică interesantă trebuie menţionată constanţa exprimării atacanţilor pe parcursul sezonului cu 19 goluri reuşite în prima repriză şi 18 în repriza secundă dar şi fragilitatea pe final de meci a apărării cu 19 goluri primite în repriza secundă faţă de cele doar 8 în prima repriză.

La finele sezonului Gigel Bucur şi Sorin Rădoi erau transferaţi la Poli Timişoara iar gurile rele proroceau din nou retrogradarea iminentă a Sportului in divizia B.

Sezonul 2005-2006
Cu toate că lotul nu fusese întărit semnificativ pentru noul sezon, în vara lui 2005 atât suporterii cât şi conducerea clubului simţeau că stă în puterile echipei obţinerea unei frumoase performanţe în campionat, bazându-se pe omogenitatea remarcabilă a echipei.

Sezonul debuta cu un rezultat de egalitate pe teren propriu contra celor de la CFR Cluj dupa un meci extrem de disputat care a aratat forta de joc remarcabila a celor doua formatii.

In etapa urmatoare Sportul obtinea in prelungiri un rezultat de egalitate pe litoral, 2-2 cu Farul Constanta, intr-un meci in care arbitrajul a tras evident cu echipa gazda.

In deplasarea urmatoare, la Petrosani cu Jiul, Sportul entuziasma imaginatia suporterilor printr-o evolutie superba castigand cu 3-1 o partida in care a facut efectiv spectacol. In etapa a IV-a Sportul revenea in Regie pentru jocul cu FCM Vaslui reusind sa castige cu 3-0, remarcabila fiind revenirea in teren a lui Costin Lazar dupa o accidentare mai veche. Pentru meciul din etapa a V-a Sportul se deplasa la Pitesti unde termina la egalitate 2-2 cu FC Arges, rezultat viciat de o lovitura de pedeapsa acordata gratuit gazdelor de arbitrul Lucian Dan. In etapa a VI-a studentii inregistreaza prima infrangere stagionala pe teren propriu contra bancarilor, intr-un meci in care Mazilu, Balan si compania au ratat cu seninatate nenumarate ocazii. La Timisoara in etapa a VII-a se afla fata in fata cu Politehnica petrodolarilor si reuseste sa termine la egalitate 0-0 beneficiind de eroarea arbitrului Salomir care in minutul 90 nu a observat hentul clar facut de fundasul Rusu in careul Sportului. In etapa a VIII-a Sportul zdrobeste cu 4-0 un Otelul Galati aflat in criza de forma si rezultate, insa victoria s-a conturat greu in ultimile 30 de minute prin golurile marcate de Lazar, Balan si Mazilu. In etapa a IX-a Sportul se deplasa in orasul lui Brancusi pentru meciul cu Pandurii. In fata a 15000 de olteni fierbinti studentii transau tarziu soarta meciului prin golul marcat de Mazilu in minutul 82.

Dinamo Bucuresti venea in Regie in etapa a X-a impreuna cu 10.000 de fani doritori sa vada gratis un meci al cainilor rosii. Din pacate jucatorii Sportului Studentesc au avut picioarele moi nereusind sa se impuna in fata uneia din candidatele la titlu. Scorul final, 0-2, trimitea Sportul pe locul 9 in clasament, in timp ce posibila victorie ii putea propulsa pe locul 3 astfel incat acuzele de blat aruncate de unii in presa frizau absurdul.

Sportul se ducea la Iasi in etapa a XI-a cu ganduri mari dar din pacate pe teren nu a aratat mare lucru in fata unor gazde ce au castigat pana la urma cu ceva noroc prin golul marcat de plimbaretul Daniel Rednic in minutul 70.

In etapa a XII-a au vizitat Regia moldovenii lui Sechelariu aflati intr-o pozitie extrem de dificila in clasament. Contrar previziunilor la pauza oaspetii se aflau in avantaj si antrenorul Dan Petrescu si-a certat serios elevii la vestiare. Norocul studentilor in repriza a doua s-a numit Tibi Balan care a reusit sa intoarca soarta meciului in minutele 63 si 64 prin doua executii care l-au adus in vederile selectionerului echipei nationale.

Meciul cu Steaua din etapa a XIII-a s-a disputat fara spectatori, frigul patrunzator fiind singurul ce a pus presiune pe cei 22 de jucatori. Desi deschidea scorul in minutul 13 prin Tibi Balan (lovitura de pedeapsa obtinuta de Ferfelea) Sportul termina in genuchi un meci in care Dan Petrescu l-a trimis ca fundas central dupa pauza pe Mazilu, fortat de accidentari. Scorul final de 4-1 a adus in presa zvonul unui posibil blat prin prisma originilor steliste ale antrenorului studentilor.

Spre bucuria suporterilor lor studentii reusesc o victorie eroica in Regie in fata a 11.000 rapidisti prin golul marcat de Mazilu in minutul 82. La sfarsitul meciului, cu mintea tulburata de suparare rapidistii i-au acuzat pe studenti ca nu au jucat la fel de bine contra Stelei si lui Dinamo.

In ultima etapa a turului Sportul pierdea cu 2-0 la Bistrita, cu Gloria lui nea Jean, Dan Petrescu acuzand violent arbitrajul la finalul meciului. La finalul turului Dan Petrescu parasea echipa alegand sa antreneze in Polonia.

La finalul turului Sportul se afla pe locul 9 cu 22 de puncte si golaveraj pozitiv dar inca multa lumea o includea in cercul echipelor cu sanse la retrogradare.

In pauza de iarna echipa studentilor, antrenata de revenitul Gheorghe Multescu, joaca un amicalul cu Tractorul iar arbitrul Dumitru Robert din Brasov ii elimina cu mare scandal pe Lazar si Mazilu. La doua zile dupa anonimul meci amical, FRF, suspect de prompta, ii suspenda in mod incredibil pe cei doi jucatori pentru prima etapa a returului desi nimeni nu putea confirma raportul fantezist al arbitrului. In pauza de iarna fundasul Rusu se transfera la FC National in urma unui conflict cu conducerea clubului.
Returul incepe cu o remiza alba in Gruia cu CFR Cluj iar lipsa lui Lazar si Mazilu esti resimtita puternic de studenti care nu mai au suficienta forta pentru a castiga pe terenul ceferistilor.

In urmatoare meciuri Sportul obtine 4 victorii legate cu Farul, Jiul, Vaslui si Arges si se urca pana pe locul 4 in clasament sufland puternic in ceafa tripletei SDR.

In etapa a XXI-a Sportul pierdea incredibil cu 2-1 in Cotroceni un meci in care a ratat cel putin 8 ocazii imense de gol si parea ca studentii vor pierde entuziasmul.

Urmeaza insa o serie fantastica de 6 victorii ale studentilor cu Timisoara, Otelul, Pandurii, Dinamo, Iasi si Bacau si Sportul ajungea chiar pe primul loc al clasamentului inaintea meciului decisiv pentru titlu contra Stelei din etapa a XXVIII-a.

Memorabile raman meciurile cu Otelul in care studentii au castigat dramatic cu 3-2 dupa ce gazdele conduceau cu 2-1 in minutul 70 si cu Dinamo cand, dupa ce Sportul conducea cu 3-0 la pauza si era egalata la 4-4 in minutul 90, Varga reusea golul victoriei Sportului in minutul 91 intr-o atmosfera absolut stupefianta.

Accidentarea discreta a lui Mazilu (petrecuta la un antrenament) chiar inaintea meciului cu Steaua a torpilat fatalmente intentiile ofensive ale studentilor ce vizau logic castigarea primului titlu din istorie. Totusi, Mazilu intra in primul 11 riscand o accidentare mai grava, dar, datorita intensitatii jocului, dupa doar 15 minute sfarsea prin a fi schimbat. Dupa iesirea lui stelistii au presat puternic descumpanita echipa studenteasca si au reusit sa obtina destul de usor o victorie cu 2-1, egala cu castigarea campionatului de catre ros-albastri.

In meciul cu Rapid din penultima etapa Sportul pierdea cu 3-0 desi in prima repriza a ratat o serie de ocazii importante, doar prestatia exceptionala a portarului Coman facand ca Rapidul sa scape cu fata curata. Arbitrul Alexandru Tudor a fost pentru a n-a oara calaul Sportului prin maniera de arbitraj toleranta cu duritatile extreme ale giulestenilor.

In ultima etapa Sportul castiga in Regie cu 2-1 contra Gloriei Bistrita dar rata la mustata in favoarea lui Dinamo obtinerea locului 3 si calificarea in Cupa UEFA, jucatorii din Regie parasind gazonul cu lacrimi in ochi.

Iata lotul de jucatori ce a realizat aceasta frumoasa performanta : Stancioiu, Popescu, Stancu, Secareanu, Ratiu, Patriche, Cistean, Stanga, Rusu, Toma, Dedu, Mladin, Ciupe, Cruceru, Varga, Lazar, Oae, Varga, Vasile Nicola, Costin Gheorghe, Mazilu, Curelea, Maxim, Ferfelea, Balan si Nae.

Desi ratarea finalului de sezon afectase puternic gruparea din Regie in vara lui 2006 Sportul Studentesc visa frumos, se faceau planuri de castigare a titlului in anul urmator. Fatalitate insa, cu putin timp inainte de startul noului sezon FRF a detonat in Regie o bomba atomica cu clopotei: comisia de licentiere a retras Sportului licenta de club profesionist primite cu putin timp inainte si ii trimitea pe studenti in liga a doua in locul retrogradatei Pandurii. Eforturile presedintelui Vasile Siman de a demonstra nedreptatea savarsita de FRF au fost zadarnice, zbaterile sale semanand cu drama antica a Casandrei din Troia.

Sezonul 2006-2007
Imediat dupa socul trimiterii in liga a doua au plecat de la Sportul 4 jucatori consacrati: Stancioiu, Cruceru, Maxim si Nae. Grigore Sichitiu proaspat numit la conducerea tehnica a echipei a dezertat si el alegand un loc mai cald in conducerea Rapidului. Vesnicul secund Cezar Zamfir a fost numit antrenor principal, acesta incercand sa puna pe picioare o trupa completata doar de temporar revenitul Stanca si de jucatorii foarte tineri din pepiniera proprie: Marinus, Cazan, Mladin, Banuta, Pauna, Farcasanu, Silviu Vlad si Cristi Ionut. Startul sezonului se consemna la Giurgiu cu Dunarea unde Sportul a scapat victoria printre degete in minutul 90 al meciului de la Giurgiu fiind egalata printr-un sut de senzatie al juniorului Rusescu. In meciul cu debutanta Chimia Brazi din Regie Sportul se impunea cu 4-1 parand ca va avea un sezon facil. Intrarea in echipa a lui Mazilu, Lazar si Stancu ii facea pe suporterii studentilor sa creada ca cei trei vor ramane in B pentru a repromova echipa. Dar a fost doar o iluzie.

In etapa a treia la Braila, contra unei echipe cu un picior in liga a treia, Sportul a fost umilita crunt, scorul de 2-0 in favoarea gazdelor fiind limitat doar de cele 4-5 interventii excelente ale portarului Stanca. In echipa situatia era tensionata, unii jucatorii considerand ca nu merita sa-si rupa picioarele in liga secunda atat timp cat exista posibilitatea unui transfer la o echipa de top. Victoria cu 2-1 contra FCM Brasov din etapa a IV a fost ultimul meci in care la Sportul au jucat Lazar, Mazilu si Stancu, ei fiind transferati la Rapid respectiv Steaua. De la Rapid a venit ca schimb la Sportul mijlocasul Postolache, care insa era chinuit de o accidentare tratata superficial.

Sportul si-a amanat apoi meciul din etapa a V-a de la Buzau cu Gloria lui Ion Viorel. A urmat partida cu Petrolul, echipa ce era considerata la acel moment principala concurenta la obtinerea promovarii, Sportul reusind sa castige clar prin golurile lui Ferfelea si Curelea. In meciul urmator la Ghermanesti cu FC Snagov, Sportul repeta evolutia de la Giurgiu si este egalata tot in minutul 90 spre disperarea suporterilor care vedeau cum echipa lor se impiedica de o echipa sateasca. Dar nimeni nu putea banui dezastrul ce urma sa se intample in meciurile cu Gloria Buzau si Prefabricate Modelu programate a se desfasura miercuri 20 septembrie respectiv sambata 23 septembrie 2006. Desi echipa din Buzau se afla in acel moment pe un loc retrogradabil in tribune s-au aflat la ora meciului peste 5000 de spectatori ce sperau intr-o minune, si minunea s-a intamplat astfel ca in minutul 55 Gloria conducea cu un halucinant 6-0, transformand in gol toat ocaziile de poarta avute. Desi pana la final studentii au avut mai multe ocazii de gol scorul consemnat dupa 90 de minute a ramas neschimbat, SET LA ZERO ! Dupa rusinea petrecuta la Buzau studentii disputau in Regie meciul cu echipa din comuna Modelu avand o echipa de start improvizata : Stanca - Ciupe, Patriche, Cazan, Mladin - Gheorghe, Vasile, Ferfelea, Oae - Curelea, Pauna. Pe un teren desfundat de ploaia ce cadea cu dusmanie studentii nu au reusit decat sporadic sa puna in pericol poarta oaspetilor pacatuind prin cararea exasperanta spre lateral a balonului. La primul contraatac ivit, in minutul 41, oaspetii au taxat prompt apararea naiva a Sportului, 1-0, fiind si scorul pauzei. Intrarile dupa pauza ale lui Tirnacop, Marinus si Farcasanu nu au adus vreo schimbare in jocul haotic al studentilor, antrenorul Zamfir privind stupefiat cum elevii sai primeau gol dupa gol cu resemnarea condamnatului la spanzuratoare. Scorul final de 5-0 a reprezentat umilinta suprema pentru o echipa ce cu doar 3 luni in urma era la un pas de castigarea titlului de campioana. Schimbarea antrenorului Zamfir a fost logica in circumstntele respective la echipa revenind in scurt timp Gigi Multescu. Redebutul acestuia s-a petrecut la Tulcea unde Delta a invins Sportul, destul de greu, cu 2-0. Pana la finalul turului Sportul a dat semne de redresare evidente astfel ca din 8 meciuri disputate a castigat 5 si a pierdut unul singur, la Bacau cu FCM. Dupa primele 17 etape Sportul Studentesc, cu 28 de puncte acumulate, se afla la 4 puncte de liderul FC Otopeni si la doar 3 puncte de Forex Brasov aflata pe al doilea loc de promovare. In pauza de iarna Sportul a parut ca se intareste serios prin venirile lui Ciubotariu, Irimia si Ghinga precum si refacerea lui Tibi Balan dupa accidentarea suferita la genuchi in vara lui 2006.

Startul returului a fost bun, Sportul castigand greu, dar meritat, cu 1-0 prin golul marcat din foarfeca de Varga in fata bataioasei echipe din Giurgiu. Din pacate pana la finalul campionatului Sportul nu a reusit sa-si impuna jocul pe terenurile adverse reusind doar meciuri egale in deplasarile cu Chimia Brazi, Petrolul, FCM Brasov, Prefab Modelu si Cetatea Suceava. Sansele de promovare s-au spulberat in momentul in care s-au pierdut puncte importante si in Regie : 2-3 in minutul 95 cu Gloria Buzau, 1-2 FCM Bacau, 1-1 cu ultima clasata CF Braila si 1-1 cu surprinzatoarea Delta din Tulcea, resemnarea punand stapanire pe finalul de sezon pe jucatorii Sportului. Desi acasa s-au obtinut victorii clare contra unor echipe bune, 3-0 cu Dunarea Giurgiu, 4-2 cu Forex Brasov si 2-1 cu CF Otopeni in deplasari insa Sportul nu a suflat pierzand clar 1-3 cu Precizia Sacele, 1-4 cu FC Botosani si 0-3 cu Poiana Campina.

Trebuie mentionat ca dupa infrangerea de la Sacele, aflat intr-un conflict mocnit cu o parte din jucatori, antrenorul Multescu si-a reziliat contractul, de comun acord cu conducerea c lubului. In locul lui conducerea tehnica a fost asigurata de secunzii Daniel Timofte si Yueksel Yuselova.

Nu trebuie uitat insa grotescul unor abitraje petrecute in tara la ultimele 3 meciuri ale Sportului, sinistrele personje care au siluit regulamentul jocului de fotbal fiind numitii centrasi Stanisteanu, Burca si Nicoara. Din repertoriul celor trei au iesit in evidenta eliminarile absolut gratuite ale lui Curelea si Gheorghe precum si modul hazliu de acorda lovituri de pedeapsa gazdelor atunci cand era momentul si oaspetilor din Bucuresti la Pastele Cailor.

Inaintea ultimei etape a fost numit un nou antrenor in persoana lui Eduardo Badescu, care a condus de pe banca echipa in victoria contra celor in Otopeni. Intamplare sau nu, acest meci a fost singurul din retur in care Cristian Ciubotariu a fost jucat ca atacant veritabil el rasplatind increderea antrenorului prin marcarea celor doua goluri. Nu trebuie uitat insa ca tot el a reusit performanta negativa de a incasa 2 cartonase rosii condimentate cu 8 etape de suspendare.

Sportul acumula la finalul sezonul 50 de puncte, terminand pe locul 8, cu 13 victorii, 11 egaluri si 10 infrangeri, golaverajul fiind paradoxal negativ 45-49. Desi echipa a dezamagit in retur cativa dintre jucatorii Sportului cu evolutii bune pot fi totusi mentionati: Ferfelea, Ciupe si Stanga, care au aratat pe teren ca vor si ca pot in majoritatea meciurilor in care au jucat. Ceilalti jucatori au alternat meciurile bune si foarte bune cu unele ce au rarit dramatic parul din capul suporterilor ca efect al ratarilor incredibile "reusite".

Golgheterii echipei au fost Curelea cu 14 goluri si Ferfelea cu 9 reusite. Au reusit sa iasa in evidenta prin unele in prestatatiile lor si juniorii Costin Gheorghe si Lucian Cazan, ambii nascuti in 1989.
Zvonurile finalului de sezon ii dadeau ca si transferati catre Rapid Bucuresti pe Tibi Balan si Dacian Varga. Vara fierbinte a lui 2007 incepea in Regie !

O vara ca-n filme! De groaza!

Cea mai calda luna iunie din istoria Romaniei se petrece acum. Unii spun ca incalzirea globala este un proces in plin avant si ca zilele omenirii pe Pamant sunt numarate. In goana accelerata dupa profit industriile in plina dezvoltare distrug fara mila padurile, solul, subsolul, aerul si apele. Se construiesc autostrazi fara numar, cladiri inalte din otel si sticla, numarul masinilor si avioanelor se dubleaza la fiecare 10 ani. Scenariile cele mai negre din romanele SciFi incep sa fie transpuse in practica si din pacate nimic nu se misca. Cel putin in Romania se poate observa doar modul dusmanos in care oamenii inteleg sa discute cu mediul inconjurator, cu securea, cu drujba, buldozerul, macaraua, ATV-ul si punga de resturi de la picnicul traditional. Am stat, am observat, ar fi timpul acum sa ne spunem parerile si sa facem ceva. Sa facem presiuni pentru demararea unui plan national de reimpaduriri real in toate zonele tarii, atat cu fonduri de la UE cat si cu fonduri private care sa stopeze procesul vizibil de desertificare a Romaniei. Astept parerile voastre!