Conform planului initial ne intalnim in fata la Bucur-Obor in zorii zilei de duminica pe la ora 7. Eu, Dinu si Gabi. Ne inghesuim intr-un microbuz ca navetistii si in vreo 10 minute ajungem la avionul din intersectia cu soseaua Fundeni. De acolo ne imbarcam in 4x4 -ul lui Mihai si o tulim prin ceata catre Ploiesti-Cheia. Toate bune si frumoase pe parcurs pana iesim din Cheia si dam de drumul spre Muntele Rosu. Aici avem bafta de vreo sesiuni deschise pentru impins masina colegilor de tura ce se blocasera in drum din cauza de zapada si gheata. Peisajul dupa vreo 2 km devine alb complet si rulam cu mare atentie pentru a nu schimba Toyota in Saniyota. Rezolvam elegant cazarea la cabana primind doua camere calduroase la etajul 1, dotate cu TV si frigider si cu dus in capatul culoarului, obiectiv turistic strategic care functiona corespunzator si spre 11 seara. Pe la 11 ne strangem toata lumea, inclusiv falanga Iasi-Braila-Galati in total vreo 10 indivizi dornici sa cucereasca varful Ciucas intr-o zi superba de decembrie, cu ochii spre cerul albastru ce sustine cu greu un soare arzator si zapada plina de diamante ce acoperea in intregime Ciucasul. Drumul prin padure pana la nefericita cabana Ciucas decurge fara probleme nefiind nevoie sa ne gandim macar la folosirea coltarilor ;). Facem o pauza de hidratare si mancare, unica in felul ei deoarece de aici incolo grupul se sparge in doua jumatati egale dar cu viteze diferite: ei iute si rapid noi tiptil si foarte incet.Vremea este superba si e chiar cald, folosim cel mult o treime din hainele luate cu noi in rucsac, inclin sa cred ca am putea face si putina plaja dar ma abtin totusi sa trec la fapte. Majoritatea folosesc bete de schi dar pe mine ma cam oboseste folosirea lor ... inca nu m-a convins nimeni ca sunt absolut necesare, nici Mihai si nici Vladone ... le-am incercat dar m-am plictisit de ele dupa 10 minute. Urcam spre formatiunile stancoase atractive ce ne stateau in fata ochilor din momentul iesirii in platou prilej cu care observ prin obiectivul aparatului foto un zagan care se odihnea pe o stanca aproape de varful stancilor. Surpriza mare mai apoi cand descoperim o scena intima intre doua formatiuni cu alura de "batrane doamne". Par ca se gasesc in momente de cearta intre indragostite dar ne abtinem sa le intrebam care e problema lor. Mihai ma roaga sa-i fac o fotografie care sa fie dovada abnegatiei travaliului imens depus de noi pentru a invinge toate obstacolele :)) puse de munte in calea noastra. Ajungem intr-o zona cu panta mare si destul de expusa asa ca hotaram sa ne montam coltarii, toti 5 in acelasi moment, de aici incolo totul a fost foarte distractiv, chiar si pentru debutantii in astfel de instrumente de tortura. Avem prilejul sa invatam folosirea lor pe o vale ingusta si inclinata pe care ne descurcam excelent chiar daca mai dam uneori cu stangul in dreptul. Desi varful pare aproape ne rezerva insa destule surprize placute si nu ne plangem de aparitia monotoniei ... ii multumim Ciucasului in fiecare moment pentru darurile sale.Coborarea de pe varf prin noapte a fost ceva ireal... toti muntii erau iluminati feeric de luna plina ... nici nu stiu cand au trecut cele 3 ore de plimbare nocturna pe sub brazii plini de zapada. Grupul lider a terminat tura cu aproape o ora in fata noastra dar nu s-a suparat nimeni... a fost prea frumos totul... seara la cabana ne-am pus la masa ... am vorbit despre munte ... despre noi ... am baut o bere, un vien fiert si pe la ora 23 ne-am retras catre camere. Dusul fierbinte ne-a pregatit pentru ziua urmatoare cand ne astepta traseul cel mai dur al anului: cascada Urlatoarea din Bucegi ;) aveam deja emotii dar nu radeti pana la urma am avut destule senzatii tari pe acel traseu :) La Busteni ne-am plimbat putin mai sus de cascada descoperind un loc de odihna special pentru primarul orasului iar in final ne-am delectat cu o pizza in Sinaia... una peste alta am ajuns acasa 100% multumiti de aceasta tura.
